MaTr3o.com și de ce nu va mai fi niciodată la fel

Când eram copii aveam timp. Era cea mai prețioasă chestie de care nu ne-am dat seama niciodată, timp să facem orice, inclusiv un blog prostesc al unui repăr de pe centru care cumva ajunsese un mic fenomen iubit sau urât de toată lumea care umbla pe onlineul din Craiova.

Mulți nu știau ce e ăla un blog și curiozitatea are întotdeauna succes. Eram hater, acuzam, scriam ce voia pula meh despre rep, muzică proastă, românisme și întâmplări cât se poate de aleatorii din viața mea.

Scriam mult până ajunsesem să scriu și bine și atunci m-am oprit.

Nu mai eram copil, nu mai aveam timp. Au intervenit multe din 2007 de când am început blogul ăsta. A intervenit viața, terminam liceul, a venit o facultate, nevoia de bani, resposabilități și idei de cariere înfloritoare în domenii de care nu aveam idee.

În psihologie vârsta maturizării e de 21 de ani, nu mulți ajung acolo la vârsta aia, dar prin 2011, la 21 de ani m-am maturizat forțat când am renunțat la multe din chestiile pe care le făceam liber înainte și am fost admis la o școală militară undeva foarte departe de Craiova, prietenă, prieteni, familie și inteligență sau bun simț în general.

Cu toate astea nu regret drumul ales pentru că ăstea erau circumstanțele în care am fost grăbit de anumiți factori cu care mulți au norocul fantastic pe care nu îl apreciază să se întâlnească. Era cam singura alegere logică, constrânsă așa cum a fost.

Scuzele sunt întotdeauna o scuză bună, dar dacă te folosești prea mult de ele ajungi tu o scuză de om așa că viața merge înainte oricum ai ales să o trăiești, apreciaz-o.

Am avut norocul să ajung să lucrez deja de 2 ani în Craiova, înapoi acasă, doar că lucrurile s-au schimbat. Nu mai ai timp de nimic, de asta am ajuns să urăsc și să invidiez în același timp oamenii pe care îi aud spunându-mi că ei se plictisesc.

Nu am cineștiece treabă importantă după serviciu, nu am o afacere anume de dus, doar micile chestii ca și înainte din care mai faci sau pierzi bani, pentru că de asta am ajuns până la urmă pe drumul pe care încă sunt, din cauza banilor.

…și viața, pentru că trebuie trăită, nu ai cum să te plictisești dacă ai o viață.

Ca să ajung în final la ideea acestui post, nu mai pot scrie așa cum scriam înainte. E timpul, sistemul din care fac parte, ideile pe care le am și nu le pot dezvălui, lucrurile pe care le-am văzut și mi s-au întâmplat care merită povestite și nu pot face asta.

Oricât de sincer aș fi nu le-aș mai putea scrie atât de liber ca înainte pentru că nu știi niciodată cine te urmărește, iar cu anonimitatea pe internet … suntem deja în 2013, cine crede că e anonim pe internet e prost, oricât ar încerca, inclusiv Wrăji, ultimul repăr din lume.

Anonymous e o tentativă bună, dar are o mică greșeală, e formată din oameni, oamenii vorbesc unii cu alții.

Dacă vrei să o duci bine și să nu ai probleme trebuie să nu ieși prea mult în evidență, iar MaTr3o.com ieșea prea mult în evidență, era altceva. Acum sunt unul dintre voi, sunt doar un alt prost ocupat … și din păcate va rămâne așa.

Vă pot oferi în schimb muzică bună, mici ranturi, artă și mizerii care merită văzute.

Vă pupă fratele vostru, același repăr hater fan Kazi Ploae de pe centru cu ghiozdanul în spate și sticla de bere în ghizodan. Vă las cu un două filmulețe (unu și doi) din perioada aia pentru cei melancolici.

Pentru Stângă: Te-ai maturizat vreodată în pizdă?

5 thoughts on “MaTr3o.com și de ce nu va mai fi niciodată la fel

  1. Dnk

    M-am cam regasit in post-ul asta.
    Te-ai gandit la un blog anonim? Doar de dragul de a te exprima, chiar daca nu liber ..

    Reply
  2. plm

    adevarul e ca nu mai ai ce scrie, s-a dus talentul si motivatia si ai inventat scuze in locul lor. a, si anonimitatea pe internet? http proxying prin cateva vpnuri din rusia cu un tor browser si ai rezolvat-o. cum crezi ca libgen, sci-hub, si altii traiesc?

    Reply

Leave a Reply