Lecții despre viață, nr 1.03

Nu lua lecții de la alții!

Analizează, apreciază, așteaptă, analizează. Da, știu că am zis analizează de două ori, dar cumva încheiam un loop.

Am observat seara trecută că nu prea mai am blog de prin 2009 așa. Eram, wtf?! Unde am fost până acum. Am ajuns să am circa 3 unici pe zi … mama, eu și Wrăji, iar mama nu știe să folosească internetul, dar Wrăji a fost acolo când s-a inventat, era repăr.

… așa că m-am gândit să mai scriu, să dau niște lecții, că la asta mă cred bun.

Deși odată cu un serviciu stabil care o să îl am practic toată viața ar fi trebuit să intervină o rutină, monotonie și plictiseală sau lejeritate, nu am timp, mai rău ca atunci când eram mai mic și mă plângeam că nu am timp de blog.

Nu o să am niciodată timp, sunt un tip ocupat și nu m-am plictisit niciodată în viața mea, nu știu cum, nu când sunt atâtea de făcut, așa că văd eu cum mai fac și cu blogul ăsta.

De la noul meu serviciu, unde sunt la început, deși e deja un an jumate de când sunt în sistem mi se dau lecții, sfaturi și toată lumea încearcă să te îndrume și să îți dea același sfat încât am ajuns să anticipez când și ce îmi va spune următoarea persoană cu care mă întâlnesc în cadrul respectiv profesional.

Deși nu greșesc cu nimic, mereu aud “e și el la început”, iar cei mai bătrâni nu o să ia niciodată în calcul posibilitatea cum că tu ai ști chiar mai bine ca ei anumite chestii și că experiența nu e decât o curvă bătrână mult prea lăudată ce ar trebui scoasă la pensie.

Îmi place să vorbesc, când am cu cine, dar nu prea mai am cu cine de mult timp. La serviciu eu nu prea discut, pentru ca sincer, chiar e cel mai nepotrivit loc și cel mai calificat pentru criteriul meu cum că nu aș avea cu cine, plus că eu tind să exagerez, să mă contrazic singur deși în mintea mea are sens perfect normal și puțini îmi înțeleg caracterul meu.

După o jumătate de an de ieșit din școală și lucrat efectiv cu oamenii mi se pare mult prea scurt timpul în care ajungi să cunoști oameni pe care încă nu îi cunoști, să le știi toate ticurile, defectele și modul de a-și desfășura RUTINA pe care o derulează zilnic. Oamenii de azi sunt roboți, vorbesc despre aceleași lucruri mereu, mereu cu același entuziasm sau aceeași ură.

Nu-mi doresc să ajung așa, PREVIZIBIL, deși poate exact asta încearcă statul român să te facă, ai fi candidatul ideal pentru orice post, dacă ai și câțiva ani de muncă în spate deja ești băiat fidel băiat.

Lecția numărul 1 pe care am primit-o eu, și încă o primesc. Fii un cățel cuminte și papă tot și poate o să ajungi o fosilă cu funcție.

Nu mersi, o să încerc pe calea mea, până înnebunesc și ajung la fel de previzibil ca voi. Nu am mai avut demult o conversație cu niște oameni pe care să îi consider deștepți și să mă simt puțin provocat, mi-aș dori asta. Creierul meu intră în derivă, trebuie solicitat și el cumva.

Photobucket

O să ajung iar să citesc Nietzsche, să mă enervez și să fiu hater cu toată lumea.

5 thoughts on “Lecții despre viață, nr 1.03

  1. dnk

    ba.. eu cred ca il verific in fiecare zi, sau cel putin la 2 zile. acelasi lucru si pt tumblr.
    ma bate un gand sa merg cu voi la dilated ca plm.. tot sunt aici.
    de la cat la cat ai servici?

    Reply

Leave a Reply