HTC Desire hands-on preview

În sfârşit am avut şi eu pe mână un HTC Desire vreo două zile. Având în vedere că a fost primul meu device cu Android pe care pusesem mâna l-am mâncat, dar despre OS vorbim mai târziu. Ca hardware dintotdeauna am fost fan HTC, mi-a plăcut stilul, mi-a plăcut calitatea, dar până la urmă tot nu se compară cu iPhone.

Am încercat să nu par fanboy Apple, dar am fost dezamăgit de calitatea construcţiei. Nu suport să am un telefon căruia să-i scârţâie carcasa când îl strângi în mână. Parea mult mai fragil decât 3G-ul meu, de el chiar îmi era frică să nu-l scap pe jos.

Materiarul ăla mat, soft touch de pe spate era făcut perfect să-ţi stea bine în mână şi se simţea genial (exceptând scârţâiturile capacului bateriei), nu ca cel de pe iPhone, glossy plastic care cel mai bine descris ar fi ca un sâmbure de lubeniţă (cel puţin se simte extrem de solit şi nu scârţâie când îl strângi în mână). Butoanele au un răspuns tactil foarte bun, îmi place că nu sunt touch sensitive, pur şi simplu urăsc butoanele touch sensitive.

Camera de 5MP e ORIBILĂ, nu mă aşteptam deloc având în vedere că are autofocus, destule setări (nu ca pe iPhone) şi filmează HD. Pozele şi filmuleţele au o tentă masivă de gri şters care e pur şi simplu DEPRIMANTĂ. Despre baterie nu pot să mă pronunţ că nu l-am avut decât două zile, dar am presimţirea că ar cam suge.

Difuzorul telefonului e destul de puternic şi clar în acelaşi timp, mult mai puternic decât cel de pe 3G şi asta mi-a plăcut.

Primul efect de wow e din partea display-ului superb AMOLED de 3.7″ care făcea display-ul iPhone 3G-ului meu să pară mic, spălăcit, şters şi pixelat. Punctul slab e că are o vizibilitate foarte proastă în timpul zilei şi acum am apucat să văd şi eu pe viu care e treaba, destul de urât, dar folosibil. Când zic efect de wow, chiar e, adică o să ziceţi WOW când vedeţi display-ul, negrul e negru, culorile sunt vii şi cei 0.2″ în plus faţă de display-ul iPhone-ului chiar fac diferenţa.

Nu mi-a plăcut că nu puteam să trezesc telefonul din sleep decât cu butonul de Sleep/Wake/Power, trebuia implementat şi cel de Home pentru Wake măcar, ar fi îmbunătăţit nişte chestii. Sunt sigur că se poate face cu niste patch-uri, dar pitong.

Când am primit telefonul avea Android 2.1 pe el, m-am jucat puţin cu el, i-am făcut update la 2.2 şi deja se vedea o diferenţă, se mişca ceva mai repede. Dacă e să comparăm Desire-ul cu 3G-ul meu , e ca şi cum am compara Subaru WRX STI cu Logan 1.6 16v. Desire-ul cu Froyo 2.2 oficial se deschidea la şliţ, îşi scotea decât capul şi îl mânjea pe faţă de pulă pe iPhone 3G-ul meu cu iOS 4.0.1.

Atât de mare e diferenţa. În mare parte e datorită faptului că iPhone 3G suge cangurul pe iOS 4 momentan până nu vine un update care rezolvă asta, dar sunt sigur că s-ar fi şters la cur şi cu un 3GS.

Browserul din Android avea momente când se încărca mai repede ca Firefox-ul meu de pe PC! Nici nu are rost să vorbim despre o comparaţie. Prima pagină pe care am testat-o a fost blogul meu, şi când am apăsat Enter s-a încărcat în 3 secunde şi am rămas vreo încă vreo 30 doar aşa cu gura căscată holbându-mă la telefon. Google chiar nu vorbea degeaba, chiar avea dreptate când a zis că browserul din Froyo e cel mai rapid de lume.

Aspiram către Android pentru că era deschis, mai manevrabil fără nevoie de root, din fabrică, dar până la urmă printr-un simplu jailbreak iOS-ul poate fi manevrat la fel de uşor. Mi-a plăcut foarte mult sistemul de notifications, mi se pare cel mai bun sistem de pe orice OS. Tastatura e ok, nu atât de bună ca cea de pe iPhone, dar ok.

Mi-a plăcut multitaskingul, fast switch-ul între aplicaţii, unele setări ceva mai detaliate şi shortcurt-urile care le puteai face către ele. Oricât de multe avantaje ar fi pe funcţiile de bază, Android nu e de mine. Înainte aveam dubii, vroiam să-mi cumpăr un telefon cu Android, dar acum nu, sunt convins că nu voi putea să părăsesc iOS pentru Android.

Motivul? Aplicaţiile.

Pe Desire eu m-am plictisit. Pur şi simplu m-am plictisit cum m-aş fi plictisit cu un dumbphone în mână. Tot ce mi-a plăcut mie la iPhone consta în aplicaţii şi pe Android aplicaţiile nu există, sau dacă există sug pula. Tot ce am lăudat mai sus la Android e zero pentru mine dacă nu am aplicaţiile de care am nevoie.

Mi-aş cumpăra un HTC Desire? Nu. Mi-aş da la schimb iPhone 3G-ul pe un HTC Desire? Nu, şi asta spune multe având în vedere că fac o comparaţie între un telefon din 2008 şi unul din 2010.

Ţineţi cont că eu am comparat un iOS 4 fără multitasking şi fast app switching cărat în spate de Quasimodo cu un Froyo 2.2 purtat de Prince Charming pe steroizi.

HTC Desire găsiţi la eMAG cu 2049 RON.

PS: Plasă de ţânţari FTW!

6 thoughts on “HTC Desire hands-on preview

  1. Hiro

    daca vrei sa compari iphoneul tau, compara-l cu Galaxy S. Acela merita fiecare banut, iar ecranul superamoled te lasa cu gura cascata:). Cat despre aplicatiile android, e normal sa fie putine sau sa nu fie tocmai perfecte. Totusi, este un sistem de operare la inceput de drum:). Eu’s curios cum o sa arate WP7, din demouri arata chiar ok:).

    Reply
  2. Pushi

    WP7 o sa fie probabil de rahat(fara multitasking, fara copy-paste si mai erau cateva porcarii care seamana a Apple) iar la cum decurg lucrurile acum, bataia o sa fie intre Android si iOS.

    N-am apucat sa ma uit mult pe aici, dar de HD2 ce zici ? Eu am avut de ales intre el si iPhone

    Reply
  3. MaTr3o Post author

    Daca stai pe ganduri intre HD2 si iPhone nu are rost sa vorbim. Eu sunt fan Microsoft si de abia astept WP7, cred ca va avea succes, nu va avea la inceput multitasking si copy/paste, dar pe parcurs va fi updatat. Chiar sper sa reuseasca pentru ca ei vor avea aplicatii mult mai competitive cu cele de pe iOS spre deosebire de Android.

    Reply
  4. MaTr3o Post author

    Nu stii absolut nimic despre telefoane. NIMIC. Pana si cel mai diehard fan WinMo alegea iPhone, MAI ALES stiind ca WinMo e mort.

    Felicitari, ti-ai cumparat un telefon cu un sistem de operare mort, parasit.

    Reply

Leave a Reply