Mă gândeam să râgâi…

…pai cam asta e cu d’ale blogului, să-ţi spui căcatul, să-ţi sugi pula în piaţa publică, să ne arăţi rozeta… vinde-te târfă! Uitasem conceptul ăla şi aveam impresia că lumea mă copia cu alte chestii cu care eu ieşeam din tiparul ăla pe care niciodată nu îl apreciasem, şi aşa trăiesc cu impresii de rege gen, eu fut TU CHITA! Deci era un bleg de blog, să-ţi arăţi cârpa din torpedou. Mă săturasem de căcatul ăsta, nu-mi place, şi când nu-mi place e de făcut şi tras, pentru că pe eticheta de la blugii mei scria if you don’t like it, chop it off, dar treaba era că îmi place atenţia, nu pot renunţa aşa, fac glume de bâlci icişa, am dobândit chestii, sunt un jmecher şi jumătate, am blog şi e şi verde. Îmi place să dau palme după ceafa, să fii târfa mea, şi să razi în timp ce-mi mângai orgoliul. Sunt un clovn bătrân care a uitat că nu-i place să fie clovn, şi da … am uitat să mai scriu pe blogul ăsta de foarte mult timp, dar no worries, restul sunt poze şi păpuşerii de la periferii, şi nu promit nimic, mi-e scârbă de orice subiect dar drafturi şi new text documents sunt grămadă, dar sub grămada de nepăsare.

În ultima vreme m-am uitat de prea multe ori pe geam, nu e vina mea că am cea mai Bacovia privelişte, şi noaptea e căldură infernală şi deschid geamul şi trebuie să văd căcaturile ălea de acoperişuri şi nocturne în ceaţă care se pare că e peste tot în morţii ei de ceaţă, şi nu e vina mea că nu mai dorm noaptea, iar … ştiam că o să vină vremea aia cu flotări şi muzică şi multă apă şi acum Scrubs provoacă dependenţă, dar îmi place. Nu am treabă că aş învăţa pentru BAC, am treabă că am treabă de când mă ştiu până la momente în care leşin şi mă trezesc pe la ore gen 20:32 în care ziua e trecută deja, dar vine noaptea plină de nimic umplut uşor cu orice până vin orele pline de nimic-ul de scuză pe care ei o numesc şcoală, şi să te tot duci la şcoală, şi să te rogi să moară Ciubi când îţi vin impulsuri de RĂMÂI JOS că te omor!

Îmi era dor şi uitasem de ce îmi plăcea hip hop-ul, până am ascultat melodiile astea noi de la Carbon, Armada, Specii şi am ascultat pentru ultima dată la Cum am crescut a lui Dragonu şi Cedry2k, pentru că deja mă simţeam prea bâtrân cu unele chestii, şi mi-am amintit că există Wrăji, bătrânelul care face un rol de minune în prima oră din The Curious Case of Benjamin Button, film care mi-a plăcut prea mult, şi nu trebuia, probabil pentru că îmi era dor de vremurile când rămâneam singur şi vedeam reluări de la Forrest Gump pe HBO. Apropo de muzică, gusturile comune sunt forţate şi deja se strică echilibrul. De ce nu rămâne fiecare cu botniţa lui? Nu trebuie să fim toţi la fel…

10 thoughts on “Mă gândeam să râgâi…

  1. Rasta

    ba, voi ati prins aracetu? :)))… nu pot sa ma abtin sa nu rad cand imi aduc aminte de treaba asta :))

    Reply
  2. Iohan

    e gen: ba esti prost? toti sunt deep si tru,nu uita.acum e la moda sa NU fii orice e la moda sa fii.

    Reply

Leave a Reply